Limba noastra-i o comoara
In adincuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc, ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Limba noastra-i limba sfinta,
Limba vechilor cazanii,
Care-o pling si care-o cinta
Pe la vatra lor taranii.
Rasari-va o comoara
In adincuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.