În pădure de la Prut
pe cărare merg cântând
si dădui de un mormânt
un soldat necunoscut
cu steaua spre răsărit
parcă striga din pământ
să stau în loc sa-l ascult
si de dor ceva să-i cânt.
Cîntă frate în lumea mare
să nu mai fie războie
căci de n-ar fi fost război
aş fi pe pământ cu voi
fără griji, fără nevoi
cu nevasta, cu copiii
nu căzut în bătălie
nici mormântul să nu ştie.
Copilaşii mi-au fost mici
cât am fost bărbaţi voinici
poate că am nepoţei
păziţi-i măcar pe ei
să trăiască dragii mei
aibă pace, sănătate
ca-i mai scumpă decât toate. (bis)
La mormânt m-am aplecat
dor de mamă i-am cîntat,
cu trei flori de roşu mac
na soldate c-ai luptat
oamenii nu te-au uitat (3bis)
Bună-i viaţa într-un cuvânt
de-ar fi pace pe pământ. (bis)
