O frunză ca o lacrimă a ta
Alunecă şi stau să o privesc
Se lasă toamnă iar iubita mea
Şi ochii verzi ai tăi îngălbenesc
De grabă iarăşi o să fie frig
Când vei orbecăi* prin nopţi târzii
Şi nu ştiu cât de mult o să te strig
Şi nu mai ştiu dacă o să mai vii
Inima mea, inima ta
Ca noaptea şi cu ziua se alungă
Eu sunt aici, tu eşti pe undeva
Şi o viaţă întreagă n-o să ne ajungă
Şi azi e prea devreme să mai plec
Iar mâine să rămân va fi târziu
O frunză care cade o petrec
Şi al tău de acum nu pot să mai fiu
De ce aluneci iarăşi la pămant
Şi îngălbeneşte iar privirea ta
Cât dragă-mi eşti şi dacă drag îţi sunt
nu mai pleca